Ponoare

   Una din caracteristicile M. Padurea Craiului o reprezinta disparitia cursurilor de apa (vai, pârâuri) de la suprafata în substratul calcaros. Aceasta este o consecinta a suprafetelor extinse de roci calcaroase si se manifesta printr-un numar foarte mare de pierderi ale apei localizate îndeosebi la contactul formatiunilor necarstificabile cu cele carstificabile, pierderi ce sunt denumite în mod frecvent ponoare. Au fost identificate în acesti munti un numar de peste 140 de pierderi organizate ale apei. Prin farmecul si atractivitatea lor irezistibile unele dintre ele se constituie în obiective turistice de prim rang. Unul din multele exemple este valea Mniera, care dupa un curs de vale tipica de aprox.18 km este înghitita de haul negru ce se casca la baza unui abrupt impunator. Urmeaza un curs subteran de câtiva km, valea debusînd apoi în bazinul Crisului Repede prin intermediul Pesterii Astileu. Ponoarele atrag prin spectaculozitatea abruptului care bareaza practic valea (abrupt denumit treapta antitetica). Astfel de abrupturi se întâlnesc în cazul Ponorului de la Acre, Ponorul Stanul Foncii, Ponorul v.Merisorului, aceasta încheindu-se brusc cu un abrupt calcaros de 40 m înaltime. Atmosferei de mister ce le în înconjoara si care atrage turistul spre aceste zone de contact între lumea exterioara si cea subterana i se adauga salbaticia locurilor (cu vegetatie abundenta, blocuri prabusite, cascade, repezisuri). Din pacate aceasta salbaticie a naturii este completata uneori de cea umana prin poluarea unor ponoare cu deseuri menajere diminuîndu-le atractivitatea turistica. Uneori ponoarele pot constitui porti de intrare spre retele subterane (pesteri, avene) acestea sporindu-le atractivitatea: Ponorul v. Pestireului care se continua cu Pestera Batrânului, ponorul v. Sancuta, Ponorul Ponoras continuat cu Pestera Ponoras, Ponorul din Hârtoapele Bonchii cu Pestera Bonchii, etc.